Socată şi trandafiri

Acum este sezonul socatei, băutura minune pentru trup şi suflet.

Dacă despre socata cu mentă am scris aici, acum am să-ţi povestesc despre o socată parfumată, simandicoasă şi mofturoasă, dar care te va alinta şi încânta mai mult decât ai fi crezut.

De câteva zile sunt la moşie, iar dimineţile îmi sunt parfumate de florile de soc din faţa porţii. Când mă trezesc, deschid geamul şi ochii îmi sunt mângâiaţi cu rotocoale de flori de soc, şi-mi dau seama că uliţa a fost binecuvântată.

Îmi propun să fac o socată cu apa cristalină, curată şi rece de la izvorul care-mi binecuvântează casa şi mă pregătesc de lucru, însă, la geamul de la bucătărie zăresc o ramură răzleaţă de la trandafirul căţărător care - mi flanchează uşa de la bucătărie. Este trandafirul care înfloreşte doar odată pe an, dar îmi dăruieşte în schimb un parfum unic, care nu poate fi confundat pe lângă cei 60 de trandafiri pe care îi am în grădină. Este trandafirul meu pentru dulceaţă. Dar despre dulceaţă am să-ţi povestesc altă dată.

Acea ramură, încărcată de flori mi-a dat ideea unei socate parfumate. Mi-am zis să încerc.

Deci iată cum am procedat:

12 flori mari de soc (să fie deschise dar nu ofilite)

2-3 trandafiri parfumaţi

12-14 curmale

1 cană stafide

 Dacă doreşti să fie mai dulce atunci îţi alegi un îndulcitor pe care îl adaugi.

8 litri de apă călduţă (cam 30 grade)

Într-un borcan de sticlă răstoarnă 7-8 de apă, de preferat plată, izvor…

Este bine ca apa să fie uşor călduţă pentru ca procesul de fermentaţie să fie cât mai rapid şi scurt.

Adaugă toate ingredientele enumerate mai sus, leagă gura borcanului cu un ştergar şi depozitează borcanul la soare.

 Lasă să înceapă fermentaţia, cam 2-3 zile, sau cât doreşti să „înţepe” la limbă.

După ce a fermentat, strecoară într-o sită deasă, iar sucul rezultat îl depozitezi la rece. Curmalele şi stafidele le poţi consuma ca atare căci sunt foarte bune.

Şi dacă ştiam cum mă încântă socata cu gustul său inconfundabil, acum am aşteptat cu înfrigurare să se pritocească sucul  acesta de soc.

L-am lăsat câteva ore la rece pentru a-mi aburi paharul şi am gustat puţin, precum degustătorii de vinuri rare, am închis ochii şi am aşteptat reacţia trupului însetat şi a minţii curioase.

Din prima clipă am simţit îmbrăţişarea tandră a socului cu trandafirul, iar rezultatul a fost sublim. Un amestec tainic îţi cucereşte trupul parcă şi mai mult însetat, te învăluie în parfumuri rafinate şi misterioase pe care le întâlneşti doar la regele trandafir,  iar în final, te încununează cu gustul dulce parfumat al socului, care, îţi demonstrează încă odată că, oricât de banal pare a fi, este binecuvântat de Divinitate să te încânte şi să fie iubit.