Cu
siguranţă clipele lungi de iarnă au trecut şi căldura a pus stăpânire pe
simţuri. Câtă fericire să rătăcesc tăcută prin piaţa plină de viaţă!
Nu mă mai
satur să privesc grădina mea ce se înveleşte cu o mantie verde şi, parcă
timidă, îşi alintă crenguţele copacilor ce de curând şi-au împrăştiat florile
pentru a lăsa loc fructelor micuţe şi la început de drum. Verdele ei, crud şi
cald îmi invadează ochii şi tresalt la parfumul ei, iar într-un colţ descopăr un ghemotoc alb de flori de soc.
Le culeg
cu graba unui adolescent şi mă visez în
faţă cu un pahar de socată rece şi pişcătoare.
Şi dacă
îţi place, iată cum am procedat eu:
Am adunat
20 de flori albe şi parfumate pe care le-am însoţit cu 8 litri de apă. Pentru
dulceaţa siropului am adăugat 20 curmale si 1 cană de stafide aurii. Dacă
doreşti mai dulce sucul, atunci poţi adăuga mai multe curmale (dublu).
Am cules
un mănunchi gros de mentă proaspătă la care am mixat bine frunzele cu puţină apă, 2 portocale şi 4 lămâi, toate
rase de coaja aceea amăruie, 1 rădăcină de ghimber de 2-3 cm, până ce au devenit o
cremă foarte fină şi am adăugat-o siropului. Am acoperit cu un prosop şi am
ţinut toată această compoziţie 2 zile la temperatura camerei. Nu lăsa să
fermenteze căci ea şi la rece/ frig tot mai fermentează; strecoară bine şi le pune în sticle la rece.
Nu a fost
prima oară când socata era pe masa mea, dar acum a devenit ambrozie dulce
mentolată.
Parfumul
florilor de soc, ameţitor, te incită, încântă şi farmecă de parcă acum le-ai
descoperit, iar dulceaţa lor divină te cucereşte. Caut cu înfrigurare o
definiţie a sublimului şi nu găsesc decât darul divin al unei bucăţi de
grădină, şi, tremurând cu emoţiile unui adolescent îndrăgostit, ating cu clipa
parfumul socului înfiorat de o adiere dulce de vară.
Anul acesta am uitat de socata. Ma duc maine sa adun si eu, daca mai gasesc. Mi-ai facut o pofta .....
RăspundețiȘtergereSocata poti face si din flori uscate. Isi schimba putin parfumul, dar este foarte buna, mai ales cand o faci ... iarna!
Ștergere