raw vegan pentru că aşa simt

Nu, nu este o poză cu reclame la diete minune de slăbire, este chiar fotografia mea şi cu singurii pantaloni ce-mi veneau acum un an.  Eu, după un an de raw vegan. Nu ai să vezi fotografii cu „înainte” şi „după”. Sunt agasante, stresante şi chiar, oarecum, neplăcute, dar vreau totuşi să subliniez că s-a produs o mare schimbare în viaţa mea, iar un aspect ce poate fi arătat este cel din poză. Dacă vrei, poţi citi impresiile, trăirile şi sentimentele mele la început de drum acolo unde am scris prima oara: SuntSanatos.ro

Deci povestioara mea de începuturi o gasesti aici, dar de atunci a trecut mai bine de jumătate de an şi s-au întâmplat multe în viaţa mea. Puţin, mult? Depinde cum priveşti lucrurile. Puţin pentru un început de drum, mult pentru că am învăţat câte ceva, am citit, am simţit şi trăit altfel.

Cred că în era digitală şi abstractă în care trăiesc, simţurile sunt un dar de preţ căci doar ele îmi dau certitudinea că trăiesc.  Şi nu exagerez când afirm acest fapt.  Deşi vegană de vreo 4 ani, abia acum un an am constatat că sănătatea nu se află în cratiţa aburindă ci în coşul cu fructe şi legume ce zăceau pe masă fără să-l bag în seamă.

Atunci când am hotărât schimbarea din viaţa mea, nu a fost ceva serios. Stau acum şi mă gândesc sincer la cele simţite şi gândite în acea zi de vineri. Îmi doream cu disperare să slăbesc, şi, pentru început am conceput acea hotărâre ca pe o dietă de slăbire cu mici şanse de reuşită. Mici şanse de reuşită spun căci îmi venea greu să cred că voi reuşi să mănânc numai fructe şi legume crude mai mult de o săptămână. Citeam blogurile raw şi mă cuprindea o agitaţie pe care nici acum nu mi-o pot explica prea clar. Trebuie să înţelegi că până în acea zi de vineri, salatele erau foarte rare pe masa mea, fructele se stricau în coşuri, iar legumele nu cunoşteau decât drumul cratiţelor.

Dar, parcă inconştient, m-am abandonat în verde, m-am scufundat moleşită şi somnolentă, am privit cu drag plăcerea aceea dulce ce mă cuprindea. Începea să-mi pulseze viaţa prin fiinţa mea şi abia atunci am simţit că trăiesc.

Ei bine, în acea zi de vineri am hotărât o schimbare în viaţa mea, dar cu inima îndoită de reuşită. Ce să-ţi spun, că a trecut mai bine de un an şi încă descopăr noi şi noi plăceri culinare raw? Că pe zi ce trece corpul şi mentalul îmi destăinuie tot universul clipelor trăite şi cele ce vor veni, că sunt alt om, şi dacă doresc, pot să ating stelele, clipe perpetui de veşnicie? Dureri ale corpului ce-mi arătau greşelile trăite au dispărut lăsându-mi corpul uşor şi mai tânăr decât cu mulţi ani în urmă. Ce-ţi trebuie mai mult de atât? Iubire?! Vine singură, te asigur, căci, odată dat tot balastul jos, şi spiritul este descătuşat de răutăţi, orgolii şi angoase, şi abia atunci te vei găsi, aşa cum trebuie să fii: liber de prejudecăţi, răutăţi şi orgolii nejustificate.

Dar mai bine să-ţi povestesc despre primele impresii.

Da, prima aventură a fost întâlnirea cu ciupercile champignon. Nu prea eram fan căci nu-mi plăceau fierte, le simţeam terne, fără gust, moarte. Prima atingere a fost o reţetă pe care o repet de multe ori cu plăcere: ciuperci umplute cu morcovi.

A fost revelaţia şi încântarea care mi-a schimbat definitiv ideea despre alimentaţia crudă. Atunci am făcut cunoştinţă cu textura crudă, soft şi prietenoasă a crudităţilor. Atunci m-am îndrăgostit de raw şi acum am ajuns s-o iubesc definitiv. Atunci am ştiut că nu este doar o aventură ci, mai degrabă, ceva permanent şi stabil.

Dacă primele reţete au fost salate simple care, de obicei, erau premergătoare mâncărurilor gătite, încetul cu încetul, am început să fac fel de fel de descoperiri şi combinaţii care m-au cucerit. 

Apoi am descoperit dovlecelul, moale, soft, dulce şi zemos.

Nu am crezut că voi iubi tocmai acele alimente care nu-mi plăceau gătite la foc. Acum am descoperit adevărate comori verzi şi parcă rămân cu regretul de fi pierdut atât de mult timp până la descoperirea lor.

Schimbări în viaţa mea? Da, chiar din primele zile. Poate că aici a lucrat şi mentalul, dar, ca să fiu sinceră, totul a venit de la sine, fără complicaţii, fără să mă simt constrânsă, acest lucru m-ar fi alungat din viaţa raw definitiv, căci orice constrângere simţită duce la un eşec lamentabil şi iremediabil.  Am început să mă simt mai uşoară, poate prin simplul fapt că începusem să slăbesc, să arunc încetul cu încetul tot balastul acumulat de-a lungul anilor.  Când am văzut că primele 6kg au dispărut în aproape o lună am simţit că acesta era drumul meu. Spun aceasta pentru că, ani la rând, am încercat fel de fel de diete, care mai de care mai sofisticate şi cu nume exotice, diete care îmi constrângea, în primul rând, modul de gândire şi acţiune. Toate au sfârşit cu câteva kilograme în plus, în detrimentul meu.
Şi acum, doar după un an de raw am slăbit 25kg şi drumul nu este sfârşit. Trebuie să-ţi spun că sunt multe transformări în bine ce le-am parcurs în aceste luni; de remarcat este pielea, care, odată cu slăbitul nu s-a lăsat, ba şi-a căpătat elasticitatea şi multe riduri au dispărut. Este mai fină, mai fermă şi acest fapt mi-a dat mai multă încredere. Deşi a trecut un an nu mă simt mai bătrână cu un an ci mai tânără cu 10.

Vreau să subliniez că, deşi la început mi-am dorit doar să slăbesc, odată cu trecerea timpului, am simţit şi alte schimbări în viaţa mea. Am devenit mai calmă, mai împăciuitoare, am început să-mi descopăr spiritul închis şi încorsetat în obiceiuri obsedante. Micile, dar neplăcutele afecţiuni care mă tot agasau au început să dispară, dând locul unei bune dispoziţii de care nu ştiu să fi avut parte.  Am avut norocul şi de prieteni buni pe facebook de la care am învăţat, am ascultat, am citit şi practicat. Le mulţumesc.

Să nu crezi că vei găsi elixirul fericirii şi a unei sănătăţi depline dacă nu încerci să te schimbi ca structură, căci nu doar alimentaţia este esenţa fericirii şi a sănătăţii. TU eşti totul, fericirea şi sănătatea, trebuie doar să te descoperi şi să-ţi dăruieşti ceea ce ai nevoie. Caută şi sigur vei găsi. Eu am găsit, cel puţin aşa simt acum, şi cu siguranţă nu mă voi întoarce la ceea ce am fost cândva, la ceea ce am simţit cândva. Nu am regrete şi nu privesc în urmă căci doresc să merg mai departe, indiferent de calea pe care o voi alege, poate, la un moment dat. Am greşit foarte mult până acum: întotdeauna mă consideram mai bătrână pentru simplul fapt că mă uitam înapoi. Ei bine, acum mă simt mai tânără pentru simplul fapt că privesc înainte. Aici cred că este cheia pe care abia acum am găsit-o. Nu regret nimic din ce am înfăptuit şi trăit căci toate acestea însumate sunt experienţele care, în final, m-au adus aici unde sunt acum şi poate că mă vor duce pe un drum ales de mine cu mult timp înainte.

Şi dacă este să privesc în urmă, o fac doar retrospectiv, şi doar pentru un an în urmă. Este perioada care mi-a dăruit clipe de alint şi noi descoperiri la care nici măcar nu visam.

Nu vreau să-ţi dau sfaturi căci nu deţin decât adevărul meu, dar care m-a definit în mod diferit faţă de acea persoană care am fost nu demult. Vreau doar să-ţi spun că cele trăite şi simţite de mine îţi  vor arăta o cale pe care, dacă aşa simţi, poate o vei alege şi tu. Îţi povestesc pentru că, dacă la început totul a fost o glumă, acum este stilul meu de viaţă.

Priveşte cu încredere verdele din jurul tău şi vei constata că te relaxează, te învăluieşte cu duioşie şi dragoste. Iubeşte fructele şi legumele căci ele îţi vor dărui clipa de sănătate, clipă perpetuă ce se revarsă în cicluri repetate de iubiri. Ele sunt darul Divinităţii, sunt însăşi esenţa vieţii.

Schimbarea din viaţa mea mi-a umplut cu prisosinţă încrederea în mine, încredere pierdută printre kilogramele în plus, balast inutil şi greoi, mi-a adus clipa când am făcut cunoştinţă cu propria-mi fiinţă şi mi-a dăruit un drum în viaţă.

Nu am acceptat jumătăţile de măsură pentru că niciodată nu am iubit ceva mărunţit şi ciopârţit. Am fost de principiul „totul sau nimic”, şi bine am făcut, căci altfel nu aş fi ajuns aici ci aş fi rămas prinsă între dorinţe şi pofte, m-aş fi uitat în urmă mereu pe sub coada ochiului.

Şi dacă abia acum sunt la început de drum, şi dacă abia acum am descoperit gusturi şi parfumuri noi, şi dacă abia acum mă văd, mă simt, trăiesc, este doar consecinţa alegerii mele, alegere care cuprinde şi stilul raw vegan, şi asta pentru simplul fapt pentru că aşa simt.  Sunt raw vegan pentru că aşa simt.