Cătina, medicament şi plăcere într-un pahar

Denumirea stiintifica a Catinei este Tamarix ramosissima Alba – Hippophae rhamnoides
Catina rosie Myricaria germanica Fam. Tamaicaceae

 

Cătina este un arbust foarte puţin pretenţios la condiţiile de sol sau la precipitaţii. Este mare iubitoare de lumină şi creşte în general în locurile unde alte plante nu pot vegeta. Aşa că o vom găsi pe prundişuri, pe coastele de deal uscate şi erodate, pe terenurile sărăturoase, pe stâncării, dar şi în luncile râurilor. Are ramurile albicioase şi "înarmate" cu spini puternici, pentru a se apăra de orice fel de dăunător.

Cătina este un arbust fructifer de pădure care se găseşte în flora spontană a României, îndeosebi în zonele subcarpatice din Moldova şi Muntenia. Există un cuvânt care caracterizează cel mai bine cătina: antioxidant. Seminţele, frunzele şi fructele conţin o cantitate impresionantă de compuşi antioxidanţi. Ca la orice fructe de pădure, concentraţia de vitamina C din cătină poate să ajungă până la 2500mg/100g. Cătina este bogată, de asemenea, în vitamina E, carotenoizi, flavonoizi, steroli. Frunzele sunt o importantă sursă de antioxidanţi, incluzând beta carotenul, vitamina E, flavonoidele, catechina, acidul elagic, acidul ferulic, acidul folic şi o concentraţie importantă de calciu, magneziu şi potasiu. Frunzele mai conţin proteine, în procent de 24%.

Fructele acestui arbust conţin un complex de vitamine : vit.C (de zece ori mai multă ca citricele), vit.A, vit.B1, vit.B2, vit.B6, vit.B9, vit.E, vit.K, dar şi minerale : calciu, magneziu, fosfor, fier, sodiu.

Ce folosim de la cătină
În principal, se folosesc fructele, care sunt o adevărată farmacie, conţinând aproape toate vitaminele şi mineralele necesare organismului uman. Foarte puţini ştiu însă că şi alte părţi ale plantei au proprietăţi terapeutice deosebite. De pildă, scoarţa de pe ramuri are efecte antiseptice, astringente şi remineralizante foarte puternice, în timp ce rădăcinile sunt un antibiotic şi un stimulent imunitar extraordinar.
Fructele se desprind foarte greu de pe ramuri, iar spinii vă vor răni în timpul culesului. Pentru a simplifica lucrurile, crenguţele încărcate cu fructe vor fi mai întâi desprinse prin tăiere de pe trunchi, urmând ca ulterior să fie luate fructele de pe ramuri cu ajutorul unei furculiţe. Contrar aşteptărilor, acest tratament nu va dăuna plantei, care are o asemenea vitalitate, încât în urma tăierii va scoate de doua - trei ori mai multe ramuri (este o metodă folosită de grădinari pentru a îndesi arbuştii de cătină din gardurile vii) în anul următor de vegetaţie.
Scoarţa de pe ramurile care rămân după culegerea fructelor se desprinde simplu, prin cojirea cu un cuţit. Pentru simplificare, în terapie se folosesc ramurile cu tot cu scoarţă, aşa cum vom vedea în continuare, la metodele de preparare.
Rădăcinile sunt rareori folosite în terapie, pentru că, pe de o parte, sunt greu de obţinut (dezgroparea acestora nu este o treaba deloc uşoară), iar pe de altă parte, tăierea lor, spre deosebire de cea a crenguţelor, afectează grav vitalitatea arbustului. În plus, aceste rădăcini au proprietăţi destul de asemănătoare cu scoarţa, aşa că avem un înlocuitor valoros.

În tradiţia populara: rădăcina şi scoarţa se folosea la tăbăcit, iar ramurile pentru vopsit, uneori se folosea şi scoarţa la vopsit. Rădăcina se întrebuinţa ca şi scoarţă ca diuretic, sudorific, astringent, aperitiv. Coaja ramurilor se folosea ca astringent, hemostatic; fiartă în oţet era întrebuinţată ca insecticid. Frunzele si ramurile se foloseau contra reumatismului, in bolile splinei. Extern se mai folosea la dureri de dinţi şi răni. Intern se mai întrebuinţa în bolile ficatului, splinei rinichilor şi băşicii. Cu tulpinile plantei se făceau băi copiilor slăbiţi, rahitici.

Fructele de cătină – compoziţie chimică: acid linoleic, linolic, arucic, carotenoide, licopen, tocoferol, zaharuri, pectine, acizi graşi esenţiali, acid folic şi izoramnetol, flavonoide, substante tanante, substanţe minerale ca: fier, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, etc.

Vitaminele: A, B (întreaga gamă de vitamine B care a fost descoperita până la această dată), C, D, E, F, PP, aminoacizi, etc. Putem spune că este de fapt cea mai complexă polivitamină naturală.

Proprietăţi: din moment ce are toate vitaminele, toate indicaţiile care se dau pentru fiecare vitamină în parte ar trebui înşirate aici. Ne mărginim însă să spunem că este un protector al organismului în cazul radiaţiilor, de aceia se recomanda la toţi cei care fac tratamente contra cancerului cu raze sau chimioterapie.

Tonifiant general, are puternică acţiune antiscorbutică, este astringent şi vermifug. Reface celula ficatului şi-l vindecă de foarte multe afecţiuni. Distruge infecţiile sau le diminuează în cel mai rău caz. Face imposibilă înmulţirea microbilor patogeni. Tonifică întregul organism, elimină sau limitează procesul inflamator, uşurează cicatrizarea. Este şi diuretică contribuind şi la curăţirea organismului de toxine. Este deosebit de utilă celor care sufăr  de cancer, pentru ca face mai acceptabilă chimioterapia şi chiar luptă cu boala. Fructele se pot folosi atât intern cât şi extern.

 

Cătina are efecte multiple asupra organismului, în funcţie de forma în care este consumată: detoxifierea ficatului, protecţie împotriva bolilor de inimă, combaterea stresului, efect cicatrizant, creşte puterea de apărare a organismului împotriva bolilor, încetineşte îmbătrânirea, tratează anumite afecţiuni ginecologice.

Are efect benefic şi asupra pielii.

Fructele de cătină conţin, în proporţie de 35%, acid palitoleic – un acid gras foarte important care se găseşte în compoziţia pielii, ajutând la întreţinerea celulelor şi la vindecarea leziunilor.

Uleiul extras din seminţe conţine 17% acid oleic, 34% acid omega 3 şi 31% omega 6. Cercetările ştiinţifice au avut rezultate promiţătoare în tratamentul ulcerului şi al altor boli gastrointestinale, precum şi în tratamentul unor afecţiuni genitale. Uleiul de cătină are efecte pozitive asupra sistemului cardiovascular şi reglează nivelul de colesterol. Anumiţi compuşi din scoarţa şi frunzele plantei au efect anticancerigen şi antitumoral. Proprietăţile antioxidante ale cătinei o recomandă pentru întărirea sistemului imunitar (unii specialişti consideră că este capabilă să vindece virozele respiratorii şi gripa), sănătatea ochilor şi prevenirea îmbătrânirii, reglarea sistemului endocrin, reglarea nivelului de lipide din sânge, reducerea inflamaţiilor. Uleiul de cătină este folosit în industria cosmetică, pentru obţinerea tratamentelor împotriva îmbătrânirii şi regenerării ţesuturilor.

Cum preparam scoarţa
şi ramurile de cătină

Pulberea - se obţine din scoarţa lăsată la uscat vreme de două săptămâni şi apoi măcinată cu râşniţa electrică de cafea. Se obţine astfel un praf gri-albicios, cu virtuţi vindecătoare deosebite, din care se administrează câte o jumătate de linguriţă de patru ori pe zi.
Tinctura - 7 linguri de praf de coajă se pun într-o sticlă cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Se lasă la macerat 15 zile, agitând des, după care se strecoară. Se ia de 3 ori pe zi câte o linguriţă diluata în 100 ml apa. Extern, se diluează in funcţie de toleranţa şi se aplică pe răni ca cicatrizant.
Decoctul - se obţine din crengile necojite şi cu eventualele frunze care au rămas. Doua mâini de ramuri de cătină, mărunţite în prealabil, se lasă într-o jumătate de litru de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează. Maceratul obţinut se pune deoparte, iar ramurile se mărunţesc şi se fierb vreme de 20 de minute la foc mic, după care se filtrează şi se lasă la răcit. În final, se combină cele doua extracte, obţinându-se aproximativ trei sferturi de litru de preparat, care se consumă pe parcursul unei zile.

Preparat dezinfectant - se fierbe o mâna de ramuri de cătină, tăiate mărunt, în jumătate de litru de oţet, la foc mic, vreme de 10 minute, după care se lasă la răcit şi se filtrează. Ramurile rămase după filtrare se ard complet, iar cenuşa rezultată se combină cu puţin din oţetul obţinut anterior, aşa încât să se formeze o pastă, care se aplică pe locurile afectate.

Cum preparam fructele de cătină

În siropul de cătină puneţi miere, nu zahăr

Sucul proaspat se obţine din fructele de cătină de curând culese, care se spală cu apă rece şi apoi se zdrobesc în mixer sau prin maşina de tocat. Se obţine un suc gros, portocaliu la culoare, care se consumă în maximum 24 de ore de la preparare. Se iau 2-3 linguri de patru ori pe zi, de obicei diluat cu suc de mere. 

Cătină cu miere:
Se iau 400g de cătină şi se pun într-un borcan de sticla de 800g, apoi se adaugă miere cât să acopere stratul de cătină.
Se ia de 3 ori pe zi cate o linguriţă.
- se păstrează la frigider

150g cătină, 1,5 l apă, miere sau ştevie. Opţional o lămâie si 10g ghimbir.
Se pune în blender cătina, ghimbirul curăţat si 200ml apă. Se porneşte blenderul şi se tot adaugă apă treptat.
Se filtrează cu o sită deasă sau tifon obţinând astfel separarea lichidului de pulpă şi seminţe. Se amestecă cu îndulcitorul şi zeama de la o lămâie.

Se bea aşa sau cu alte combinaţii de fructe după gust.
Se consuma în 3 zile şi se păstrează la frigider.

Pulberea de fructe uscate se obţine prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea a fructelor uscate. Se administrează câte o linguriţă, de patru ori pe zi, ca vitaminizant şi remineralizant.
Uleiul de cătină poate fi extras numai cu o aparatură specială. Îl găsim în Plafaruri si farmacii, ca atare, sau condiţionat sub forma unor gelule. Se administrează câte 30 de picături, de trei ori pe zi, in cure de minimum trei săptămâni.

Cătina in uz intern

Imunitate scazută, sensibilitate la infecţii - se va face o cură cu suc de cătină, din care se beau 3 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu puţină apă sau suc de mere. Acest suc are puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutând organismul să lupte cu boala. Mai mult, fructul de cătină are proprietăţi antibiotice, combătând direct infecţiile bacteriene.

Hepatita acută, hepatita cronică evolutivă, ciroza în faze incipiente - o eficienţă extraordinară  are următorul preparat: un sfert de litru de decoct de ramuri, obţinut după reţeta de mai sus, se combină cu o jumătate de pahar (100 ml) de suc proaspăt de fructe de cătină. Rezultă o licoare foarte puţin plăcută la gust, dar cu efecte antivirale, tonice şi regenerative hepatice extraordinare. Se beau două pahare (aproximativ 400 ml) din acest preparat zilnic, în cure de minimum două luni.

Adjuvant în gripă, bronşită, pneumonie - se iau zilnic 6 linguri de sirop de cătină pe stomacul gol, cu puţină apă. Este un stimulent imunitar rapid, măreşte rezistenta organismului la accesele de febră, grăbeşte vindecarea.

Hemoragii interne - ca prim ajutor, până la tratamentul medical de specialitate, se administrează doua linguriţe de pulbere de scoarţă de cătină pe stomacul gol, cu puţină apă. Are efecte astringente şi cicatrizante extrem de puternice.

Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli - se administrează în fiecare zi câte 6 linguriţe din amestecul în părţi egale ale sucului de fructe cu decoctul de tulpini de cătină. În ciuda gustului, are efecte remineralizante şi vitaminizante inegalabile. În medicina populară românească, se mai recomandă băile făcute săptămânal cu decoct de tulpini de cătină.

Bolile splinei - se combină o parte de tinctură de scoarţă de cătină cu trei părţi de suc de fructe de cătină. Se obţine un preparat slab alcoolizat, din care se ia câte o lingură de patru ori pe zi, în cure de minimum 60 de zile.

Sterilitate masculină şi feminină, îmbătrânire prematură - se face o cură cu ulei de cătină, din care se iau cate 30 de picături, de două ori pe zi. Este un foarte puternic vitaminizant E (vitamina tinereţii şi fertilităţii) şi relansează activitatea hormonală, atât la femei, cât şi la bărbaţi.

Depresie, anxietate - se face un tratament cu extract complet de cătină, obţinut prin combinarea în proporţie 2:1 a sucului de cătină cu decoctul de cătină. Acest preparat este bogat printre altele în serotonină - un neurotransmiţător care induce o stare de calm, de curaj ăi de optimism.

Adjuvant in dermatoze diverse - se face o cură de patru - şase săptămâni cu ulei de cătină, care stimulează puternic procesele trofice de la nivelul pielii. Se iau cate 30-50 de picături de ulei de cătină de doua ori pe zi.

Diaree, dizenterie - ca remediu de urgenţă, se iau 1-3 linguriţe de pulbere de scoarţă de cătină. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obţin prin tratamentul cu decoct de ramuri, din care se beau 3 căni pe zi. Are puternice efecte astringente şi antibiotice (neutralizează bacteriile din intestin), fiind util şi în tratarea enteritelor, colitelor, precum şi a cistitelor hemoragice.

Cătina în tratamente externe

Eczeme infecţioase - se aplică pe locul afectat preparatul dezinfectant obţinut prin combinarea oţetului din ramuri de cătină cu cenuşa rezultată în urma arderii lor. Aplicaţia se face de doua ori pe zi, până la completa vindecare.

Pentru protecţia pielii împotriva razelor ultraviolete şi a frigului - se recomandă combinarea a 50 de picături de ulei de cătina cu o lingură dintr-un unguent obişnuit, obţinându-se o cremă cu virtuţi de protecţie excelente. În medicina populară, se folosea un preparat rudimentar, dar cu efecte uimitor de bune: trei linguri de pulbere fină de cătină, obţinută din fructele uscate prin măcinare, urmată de o cernere ulterioară, se combinau cu patru linguri de unt si se amesteca bine până la omogenizare. Această unsoare se păstra la rece si se aplica de cate ori era nevoie.

Raie - se aplică pe locul afectat pasta obţinută din cenuşa de ramuri de cătină combinată cu oţetul. După ce se unge bine locul, se pune deasupra o folie de plastic, care se leagă astfel încât să creeze un mediu cât mai umed pe zona tratată. Aplicaţia durează patru ore şi se face de două ori pe zi, vreme de minimum o săptămână. 

 surse:

retete miraculoase

hrana vie

revista as