joi, 18 iulie 2013

tahini raw



Este crema care mă încântă, îmi place foarte mult. Am încercat pentru început varianta clasică, unde seminţele de susan se rumenesc uşor, iar apoi am încercat şi o variantă raw. Care a fost diferenţa? Pot spune că cea clasică era uşor mai amăruie, deşi nu am rumenit prea mult seminţele. Varianta raw mi s-a părut mai bună, mai puţin amară, iar gustul acela de prăjit din prima variantă nu l-am regăsit la varianta raw, ceea ce i-a dat mai multă prospeţime.

Tahini („tehina” in araba, „thina” in ebraica, „tahin” in turca, franceza, olandeza si daneza) este o pasta preparata din seminte de susan macinate. Este un ingredient extrem de important in prepararea hummus-ului si a altor mancaruri din Orientul Mijlociu.

Varietati
Tahini exista in doua varietati: preparat din seminte decorticate (light) si nedecorticate (dark). Ambele tipuri au continut mare de vitamine si proteine. Varianta nedecorticata este mai amara la gust, dar are un continut mai bogat de vitamine, calciu si proteine, datorita faptului ca semintele de susan sunt procesate intregi, cu coaja cu tot.

Etimologie
Termenul „tahini”, sau, mai precis, „tahinia”, este un cuvant arab provenit din radacina „tahn” care inseamna „macinat”. Cuvantul arab pentru faina, „taheen”, deriva din aceeasi radacina.

Utilizari
Tahini are un gust de nuca, foarte placut. Cel mai adesea este folosita ca spread (se intinde pe paine) si inlocuieste untul, margarina sau untul de arahide. In majoritatea restaurantelor arabe, este servita ca garnitura, sau antreu. Adesea, este amestecata cu suc de lamaie, sare si usturoi, apoi subtiata cu apa, ca sa se obtina un sos.

sursa aici


Dar pe lângă folosirea susanului în această minunată cremă, susanul are şi proprietăţi curative, de aceea este mult mai bun crud, păstrându-se proprietăţile în întregime.
Seminţele de susan sunt bogate în proteine, vitamina A și antioxidanţi, ȋn complexul de vitamine B (cu excepţia vitaminei B12 şi a acidului folic), ȋn zinc, calciu, cupru, magneziu, fosfor şi potasiu, dar și ȋn aminoacizi esenţiali. În plus, seminţele de susan conţin două substanţe unice ce aparţin unui grup special de fibre denumite lignani care contribuie, în mare măsură, la abilităţile curative ale seminţelor de susan.
Seminţele de susan vin ȋntr-o gamă variată de culori, de la  alb la galben, roşu la albastru, violet sau  negru, în funcţie de conţinutul nutritiv. Astfel,  ȋn timp ce susanul alb este utilizat pentru  tratamentul lipsei de calciu, cel roşu este utilizat pentru lipsa de fier, iar din susanul negru se produce cel mai bun ulei utilizat ȋn diferite scopuri medicinale.
Utilizat intern, uleiul de susan poate trata anemia, dizenteria, diareea, precum şi tulburările respiratorii sau cele  menstruale. Mai mult, seminţele de susan pot reduce nivelul de colesterol din sânge, ȋmbunătăţesc răspunsul imun al organismului şi scad riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer.
Studiile actuale în ceea ce priveşte beneficiile uleiului din seminţe de susan ȋncearcă să verifice efectele acestuia ȋn stoparea dezvoltării celulelor canceroase ȋn melanomul malign precum şi ȋn cazul cancerului de colon.
Utilizare:
Diabet: Un studiu din anul 2011 a arătat  faptul că uleiul de susan îmbunătăţeşte eficacitatea medicamentelor antidiabetice orale la pacienţii cu diabet zaharat de tip II.
Hipertensiune arterială. 
Gingivita: uleiul din semințe de susan a fost şi este utilizat în medicina tradiţioanală indiană cunoscută sub numele de Ayurveda. 
Scleroza multiplă: uleiul din seminţe de susan  protejează  prin reducerea secreţiei de interferon gamma, un factor-cheie în apariţia inflamaţiei autoimune ȋn cazul sistemului nervos. 
Ateroscleroza: uleiul din seminţe de susan previne formarea de leziuni aterosclerotice la şoarecii de laborator care au fost hrăniţi cu o dietă bogată ȋn lignani.
Cancer: Specialiştii susţin că substanţele din seminţele de susan inhibă dezvoltarea celulelor canceroase.
Unul dintre cele mai cunoscute beneficii ale seminţelor de susan se referă la efectul antiinflamator şi antioxidant pe care acestea ȋl au asupra organismului. Alte utilizări ȋn scop medicinal ale seminţelor de susan sunt:
Uleiul de seminţe de susan calmează arsurile în urma expunerii excesive la soare;
Semințele scad  efectul radioterapiei şi neutralizează radicalii liberi;
Seminţele de susan negru îmbunătăţesc tranzitul intestinal şi tratează constipaţia. Acestea reduc, de asemenea, nivelul colesterolului; 
Clătirea gurii cu ulei de susan ajută la diminuarea bacteriilor şi a infecţiilor din cavitatea bucală;
Gâtul inflamat sau infecţiile de la nivelul gâtului pot fi reduse prin gargară cu ulei de susan;
Pentru tratarea durerilor articulare fitoterapeuţii recomandă combinarea uleiului de susan cu ghimbir ras, iar pasta rezultată se aplică pe zona afectată; 
Uleiul de susan are proprietăţi emoliente care ajută la păstrarea pielii fine;
Dureri musculare şi cele articulare pot fi vindecate prin masaj cu ulei de susan;
Dermatita de scutec poate fi prevenită prin aplicarea de ulei de susan pe pielea copilului;
 Contraindicaţii
Anumite persoane pot prezenta reacţii alergice la seminţele de susan. Ȋn acest caz nu se recomandă utilizarea seminţelor mai ales că pacientul poate experimenta anumite recţii alergice precum: urticarie, dermatită şi mâncărime. Uneori, manifestarea bolii poate fi severă şi poate duce la simptome grave, cum ar fi vărsături, umflarea buzelor şi a gâtului, reacţii ce pot duce la dificultăţi de respiraţie sau congestie toracică.                                                                                  Autor: Lavinia Radu
sursa aici




Poate că te-am convins cât de important poate fi susanul în viaţa unei persoane, fie vegană sau nu. Deci, dacă iubeşti tahini, este mai bine să-l prepari raw, şi te asigur că este mai bun decât cel preparat termic.
Iată cum am făcut eu:

180 gr. seminţe de susan
10 ml ulei raw de susan
10 ml ulei  presat la rece din seminţe de floarea soarelui
sucul de la o jumătate de lămâie

Pune la hidratat seminţele de susan cam 10-12 ore, după care le clăteşti în jet de apă rece. Le mixezi la blender împreună cu câteva linguri de apă şi uleiul. Eu am folosit blenderul de mână care are 800w putere şi a ieşit foarte bine.

Multe reţete recomandă doar uleiul de susan, dar acesta raw este prea amar ca să pot pune o cantitate mai mare, deci am optat pentru o variantă de compromis/ amestec: ulei  raw de susan şi ulei presat la rece din floarea soarelui.
Pentru a mai „ascunde” din gustul amărui al susanului poţi adăuga suc de lămâie. Presară sare după gust. După aceste operaţiuni, pune crema în borcane şi, păstrate la rece.

Dacă doreşti să foloseşti această cremă la legume marinate şi doreşti usturoi, este bine să-l zdrobeşti şi să-l amesteci cu crema atunci când mănânci. Usturoiul oxidează repede şi nu recomand să stea mai mult de o oră.



O cremă perfectă pentru orice zi, alături de o supă cremă sau legume parfumate. Este o cremă uşor amăruie, dar tocmai acest fapt te cucereşte şi încântă, este uşoară şi pufoasă, te mângâie uşor, cu duioşie, cu parfum de proaspătă alintare şi-ţi dăruieşte un gust perfect ce nu-l vei uita şi te va îndemna, cu siguranţă, la repetiţii culinare.

2 comentarii:

  1. Multumesc pt reteta, trebuie neaparat sa o incerc si eu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mult drag Natalia. Sper sa-ti placa varianta raw.

      Ștergere