Energia vitală ch’i (qi)

Rădăcina oricărui mod de viaţă, a oricărei naşteri şi a oricărei schimbări este ch’i (qi) (energia); miriadele de lucruri care există în cer şi pe pământ ascultă toate de această lege. Astfel, ch’i (qi) la periferie înveleşte cerul şi pământul, iar ch’i în  interior le activează. Totul vine de la ch’i (qi): ch’i este izvorul luminii pe care o răspândeşte soarele, luna şi stelele; el este izvorul existenţei tunetului, a ploii şi al norilor; el este izvorul  celor patru anotimpuri şi miriadele de lucruri îi datorează naşterea lor, creşterea lor şi conservarea lor. Viaţa care îl  animă pe Om depinde în întregime de ch’i (qi)

Nei Ching (Nei Jing)

Teoria energiei

Natura energiei

Energia este o forţă dinamică care circulă în organism într-un flux neîntrerupt. Viaţa însăşi este  dovadă de existenţa energiei în corp. Fără energie, orice activitate asociată vieţii nu este posibilă. Toate funcţiile  si activităţile organismului au nevoie de energie. Energia se află la baza tuturor structurilor materiale ale corpului şi a tot ce are legătură cu anatomia sa. Toate formele vieţii şi activităţile asociate vieţii, atât pe plan anatomic cât şi fiziologic, absorb şi pierd simultan energie.

Energia este cea care reţine protonii, electronii şi neuronii într-un atom.

Energia este baza absolută  a tuturor formelor de viaţă din univers.

Hrana şi aerul sunt importante surse de energie pe care le cheltuim în fiecare zi pentru a ne menţine viaţa şi nu simpli carburanţi pe care organismul trebuie să le metabolizeze. Energia nu se obţine din aspectele moleculare brute ale hranei şi aerului, ci din ceea se numeşte esenţa lor vibraţională, adică electromagnetismul lor.

Substanţele nutritive conţinute  într-un aliment oarecare pot fi reproduse uşor într-un laborator, dar ingerarea acestor substanţe nutritive nu va permite menţinerea vieţii pentru o perioadă mai îndelungată. Lipseşte „ceva” şi acesta este substanţa specifică  forţei de viaţă, electromagnetismul ei sau această energie invizibilă care menţine viaţa aspectelor moleculare brute ale oricărui obiect.

Electromagnetismul  este o forţă pe care cei mai mulţi dintre noi o cunosc  foarte  puţin. Electromagnetismul este o forţă de intensitate care penetrează structurile atomice ale tuturor obiectelor, inclusiv a atmosferei în care trăim.  Întrucât este vorba de  o forţă naturală, ea este strâns legată de energia care circulă în organism.

Exerciţiile taoiste interne constituie mediumuri datorită cărora o parte din energia atmosferei pătrunde în organism pentru a-l stimula şi a-i permite să înlocuiască energia pe care o eliberează pentru a se menţine în viaţă.

Energia şi corpul uman

Se poate considera corpul uman ca un fel de pilă electrică formată din trei părţi vitale:

1. Structura- celulele şi organele, oasele, muşchii, straturile epidermei, vasele sangvine, nervii şi alte structuri fizice pe care ei le formează.
2. Lichidul- lichidele intracelulare şi intercelulare care joacă un rol important în producerea energiei electrice
3. Sarcina electrică- sarcina care antrenează activarea organismului şi a structurilor sale. Această energie este numită forţă de viaţă, energie vitală, spirit sau electromagnetism. Taoiştii o numesc ch’i (qi).

Dacă există o mică absenţă de energie în organism, atunci slăbiciunea şi boala îl invadează şi domină. Dacă energia este absentă total, organismul moare.  Epuizarea este un simptom al unor nivele de energie scăzute.  În clipa morţii, o persoană pierde până la 175 grame din greutatea sa. Această pierdere de greutate reprezintă greutatea energiei vitale, care este materială şi măsurabilă. Energia vitală care emană din organism este un câmp energetic care înconjoară o persoană şi care este denumită aură.  Aura este reprezentată sub formă de flăcări colorate a energiei care se degajă din organismul unei persoane.  Culoarea aurei reprezintă starea de sănătate şi  nivelul energetic. Culori pale şi luminoase reprezintă o sănătate bună şi un nivel ridicat de energie. Culorile închise şi opace prevestesc boala. Negrul reprezintă moartea.

Corpul uman degajă permanent energie, cheltuind energie în fiecare secundă. Această pierdere constantă de energie slăbeşte organismul, făcându-l incapabil să lupte împotriva bolilor. Boala accelerează pierderea de energie, acest fapt împiedicând regenerarea celulelor, deci a ţesuturilor, ducând până la moarte. Un dezechilibru energetic al organelor provoacă adesea declanşarea unei boli.

Cum se pot evita pierderile de energie ch’i?

Somnul este reparator. Corpul uman se reîncarcă cu energie noaptea în timpul somnului.  Somnul destinde punctele de pe meridianele de intrare şi de ieşire a energiei astfel încât energia universului poate pătrunde prin toate aceste puncte de acupunctură, poate să circule de-a lungul meridianelor pentru a ajunge la fiecare celulă a corpului pentru a o reîncărca.  Corpul uman de reîncarcă cu energie ch’i  automat cu condiţia ca totul să funcţioneze  cum trebuie. Dacă insă dormim prost, procesele normale nu se desfăşoară aşa cum ar trebui. Ce se poate face în acest caz?  Deoarece energia este susţinătorul tuturor funcţiilor vitale asociate organismului, reglarea energiei prin acupunctură, reflexoterapie, presopunctură, toate acestea permit reglarea funcţiilor care sunt susţinute de energia ch’i (qi). 

Exerciţiile fizice convenţionale nu reprezintă un mijloc care să permită refacerea plinului energiei. Ele accelerează procesul de îmbătrânire şi epuizarea energiei ch’i (qi), astfel încât nu contribuie deloc la refacerea energiei pierdute.

Exerciţiile taoiste interne apară organismul de boală prin echilibrarea energiei. Dacă un dezechilibru energetic este cauza ascunsă a unei disfuncţionalităţi oarecare, autovindecarea prin intermediul acestor exerciţii va da totdeauna rezultate excelente. 

Teoria circulaţiei energiei

Oxigenul care se fixează de globulele roşii în plămâni este condus de fluxul sanguin către toate celulele organismului. Pe de altă parte, deşeurile eliminate de celule sunt conduse de fluxul sanguin până la sistemul excretor, care le evacuează, conservând însă celulele sangvine pentru o utilizare ulterioară. Fluxul sanguin serveşte de asemenea la transportul substanţelor nutritive din intestin până la celule.

Atunci când circulaţia întâmpină obstacole, organismul este asaltat de tot felul de probleme. Atunci când substanţele nutritive şi oxigenul nu ajung la timp în celule, acestea mor din lipsă de alimentare. Când circulaţia sângelui este împiedicată, deşeurile celulare sunt eliminate cu mai puţină eficacitate, iar dacă deşeurile se acumulează datorită unei disfuncţionalităţi celulare, boala se va dezvolta inevitabil.

De aici apare concluzia că mărirea circulaţiei sangvine ar putea micşora riscul apariţiei unor probleme în organism, şi cel mai potrivit mijloc pentru a accelera circulaţia ar fi exerciţiul fizic. La prima vedere, această teorie este logică, crezând că accelerând circulaţia sângelui, accelerezi ritmul cardiac cu ajutorul exerciţiilor fizice convenţionale.  S-a stabilit ritmul cardiac optim în timpul exerciţiilor, pentru diferite vârste. Se poate determina care este ritmul cardiac ideal cu jutorul următoarei ecuaţii:

220 de bătăi/ minut – vârsta= ritm cardiac maximal

tabel cu ritmuri cardiace  maximale în timpul exerciţiului:

Vârsta	Bătăi/ minut
20	160
30	156
40	144
50	136
60	128
70	120
80	112

Aşa cum se vede, capacitatea inimii se deteriorează odată cu creşterea în vârstă. Cei care susţin exerciţiul fizic  recomandă să se atingă  ritmul maximal indicat pentru vârstă într-o perioadă de timp, o oră sau mai mult pe săptămână, pentru a-şi menţine sănătatea.

Dare care sunt efectele accelerării ritmului cardiac? (cardio)

Din cauza controlului exercitat de nervi, inima pompează continuu din momentul apariţiei în pântecul matern, la două săptămâni după concepţie şi până în momentul  în care survine decesul. De-a lungul existenţei sale, inima este stimulată de mai mult de sistemul simpatic decât de nervul vag. Toate acţiunile vieţii constituie cauze curente de epuizare a inimii, iar exerciţiile fizice vin să o împovăreze şi mai mult.

Exerciţiile taoiste interne reprezintă soluţia perfectă, ele răspunzând tuturor exigenţelor necesare pentru ameliorarea circulaţiei fără a forţa inima, şi ţin seama de toţi factorii care joacă un rol în dezvoltarea şi perpetuarea bolilor.  Exerciţiile taoiste interne au un scop foarte diferit de cel al exerciţiilor convenţionale. Ele sunt concepute pentru a destinde întregul organism, astfel încât partea afectată de o afecţiune oarecare să poată primi substanţele nutritive de care organismul are nevoie pentru a se vindeca. Este posibil să prevenim epuizarea inimii prin practicarea anumitor exerciţii care determina creierul să stimuleze nervul vag, care îşi are originea în creier, ceea ce are ca urmare micşorarea ritmului cardiac.  Este posibil să îmbunătăţească circulaţia locală fără să afecteze inima prin  practicarea anumitor exerciţii taoiste, cum ar fi exerciţiul cocorului. Se pot atenua efectele stresului, ale efortului, ale încordării nervoase, a hipertensiunii, prin meditaţia pe meridiane şi prin practicarea exerciţiului cocorului.

Există foarte multă lume care crede sincer în binefacerile exerciţiilor taoiste interne, considerând că ele constituie cea mai bună soluţie pentru reglarea problemelor reale sau potenţiale ale sistemului cardio - vascular.

 

Teoria celor şapte glande endocrine

Vechii taoişti au înţeles că organismul uman nu poate exista decât dacă un flux continuu de energie ce circulă în organismul ei era în echilibru, dar dacă ea devenea vulnerabilă în faţa bolii de îndată ce energia ei se epuiza sau scădea.

O mare parte din energia de care avem nevoie provine din alimentele pe care le consumăm şi din aerul pe care îl respirăm. De-a lungul timpului s-a înţeles că cele şapte glande din organism sunt centre de energie a căror funcţie este să regleze fluxul de energie în diferitele sisteme ale corpului uman. Aceste glande, în ordine ascendentă în organism sunt:

1. Glandele sexuale - prostata şi testiculele la bărbat şi avarul, uterul, vaginul şi sânii la femeie.  Aceste glande răspund de secreţiile de hormoni, de energia sexuală, de răspunsul sexual şi de reproducere. Adeseori glanda sexuală este denumită „cuptor” pentru că ea este „focul” sau producătorul de energie care alimentează celelalte şase glande. Ansamblul acestor glande este numit Casa Esenţei

2. Glandele suprarenale – situate la extremitatea superioară a rinichilor. Ele participă la funcţiile rinichilor, oaselor, măduvei osoase şi ale măduvei spinării. Cortizonul distruge suprarenalele şi provoacă anemia şi slăbirea oaselor. Ansamblul glandelor suprarenale este numit Casa Apei

3. Pancreasul, numit şi Casa Transcendenţe,i joacă un rol important în controlul întregului sistem digestiv, ceea ce însemnă între altele, controlul temperaturii corpului şi al nivelului glucozei din sânge. Un pancreas slăbit va provoca diabetul, sau hiperglicemia care îngroaşă sângele şi îl îngreunează, ceea ce afectează puternic circulaţia. Inima trebuie să lucreze mai mult în aceste condiţii, ceea ce duce în final şi la boli cardiace.  Trebuie să mai amintesc că cele şapte glande sunt legate între ele, deci, un pancreas bolnav determină dezechilibrul glandelor suprarenale, iar acest dezechilibru afectează, la rândul lui, glandele sexuale şi rinichii.

4. Timusul guvernează inima şi sistemul circulator. Se poate verifica starea exercitând o apăsare asupra unui punct situat între sâni. Dacă punctul este sensibil, timusul nu funcţionează normal, ceea ce înseamnă că nici circulaţia nu este normală. Această glandă este numită Casa Inimii.

5. Glanda tiroidă  veghează asupra metabolismul celulelor din organism şi controlează creşterea. Această glandă este numită Casa Creşterii.

6. Hipofiza  sau Casa Inteligenţei , guvernează memoria, înţelepciunea, inteligenţa şi gândirea. Ea se află amplasată la baza craniului, în centrul unei mici cavităţi.

7. Glanda pineală  sau Casa Spiritului acţionează direct asupra celorlalte glande prin intermediul secreţiilor sale. Situată vis a vis de cel de-al treilea ochi, în centrul capului, aceasta glandă reprezintă centrul psihic şi spiritual al corpului. Numai oamenii poseda această glandă. Intuiţia şi conştiinţa sunt asociate acestei glande.

Aceste glande sunt ca nişte recipiente legate unele de altele printr-o serie de artere sau tuburi. Fiecare glandă depinde de toate celelalte prin alimentarea ei cu lichid (energie). Modul în care lichidul circulă în glande este asemănător cu modul în care circulă energia în organism.

Starea de slăbiciune sau predispoziţia la boală apare atunci când un sistem, sau o glandă este lipsită de energie pentru un motiv oarecare. În acest caz este necesar să se stabilească echilibrul fluxului de energie, dar şi să se stimuleze acest flux în aşa fel încât nivelul de energie să se ridice la punctul său maxim.

Echilibrarea şi ridicarea energiei până la nivelul cerut prin intermediul sistemului celor şapte glande combinat cu exerciţiile taoiste interne, reprezintă modul taoist de  întărire a sistemului imunitar. Cu ajutorul acestei metode se poate resorbi slăbiciunea existentă şi să ne vindecăm utilizând în acelaşi timp ordinul superior de energie pentru a deschide centrii spirituali. După opinia dr. Carrel, celula este nemuritoare atâta timp cât nu este otrăvită cu aer poluat, printr-o lipsă de oxigen, cu alimente poluate sau cu cantitate prea mare de acizi în organism.

Acizii se acumulează în organism atunci când se consumă proteine animale, dulciuri rafinate.  De fapt, oamenii mor pentru simplul motiv că nu ştiu să vegheze asupra lor şi pentru că se otrăvesc.

Dezintoxicarea este secretul longevităţii, iar exerciţiile taoiste interne constituie secretul unui sistem glandular sănătos şi puternic care favorizează dezintoxicarea.

Glandele sexuale reprezintă baza complexului glandular, şi, fiecare dintre sistemele glandulare ale acestui complex susţine un altul, după o ordine ascendentă.  Nu este greu de imaginat ce se poate întâmpla atunci când un sistem glandular este înlăturat pe care chirurgicală, organismul fiind într-un permanent dezechilibru de energie vitală ch’i (qi).

În filosofia taoistă, amputarea unei glande este percepută ca o crimă pentru că ea dezechilibrează întregul organism.

Teoria nervilor

Creierul, măduva spinării şi nervii, sunt componente importante ale sistemului nervos. În filosofia taoistă un mare număr de persoane vor suferi o slăbite a nervilor din cauza toxinelor din mediul lor înconjurător şi din alimentele pe care le consumă. Aceste toxine se acumulează în ficat şi în nervi care suportă în acest caz un stres inutil.  Taoiştii nu întrebuinţează tratamente psihiatrice sau psihologice pentru că atribuie orice dezechilibru mintal unei slăbiri a  nervilor, care corespunde unui dezechilibru fizic.  Ei cred că, odată ce sistemul nervos a fost întărit cu ajutorul celor 12 exerciţii pentru nervi, a exerciţiilor Cocorului, Cerbului şi Broaştei Ţestoase şi prin exerciţiile pentru ficat, tulburarea psihologică se diminuează şi sfârşeşte prin a dispărea.