farmacia verde

În  timpurile în care medicina era bună prietenă cu natura şi era, în cele mai dese cazuri, însăşi natura, oamenii erau mai sănătoşi, nu erau stresaţi de asigurări medicale, cozi interminabile la cabinetele medicilor şi nu înghiţeau hapuri cu contraindicaţii într-o lista interminabilă.

Oare ce a putut să se întâmple în memoria colectivă a foarte multor popoare şi civilizaţii pentru ca omul să se rupă atât de violent de cea care i-a dat întotdeauna sănătate atât prin medicaţie cât şi prin alimentaţie?

Să dăm vina pe industrializare? Da, se poate, dar industria farmaceutică nu ar avea atâta succes dacă nu ar fi ajutată de medicina care este ruptă complet de cea care a promovat-o sute de ani: natura.

De câte ori ai fost la medic şi, pentru o banală durere de cap, ţi-a prescris un ceai din scoarţă de salcie sau pentru o amigdalită suc proaspăt de ridiche neagră?

Cert este că toate beneficiile plantelor nu au fost uitate şi acum parcă este o adevărată explozie de dorinţe de informaţii. Multă lume a început să fie conştientă de pericolul din caşetele frumos colorate  de pe rafturile farmaciilor şi întoarce privirea spre farmacia Domnului, farmacie atât de generoasă şi prietenoasă.

Încă din timpuri străvechi, oamenii atribuiau plantelor puteri magice atunci când vedeau ce putere extraordinară o au asupra sănătăţii. Cu trecerea timpului şi în urma experienţelor acumulate au categorisit plantele medicinale şi pe cele toxice.

În ultimii ani, în urma studiilor de laborator făcute de cele mai prestigioase laboratoare şi universităţi au atestat eficacitatea acestor plante medicinale.

Chimistul suedez Wilhelm Scheele care a trăit  la sfârşitul sec. XVIII a obţinut acid tartric din struguri, acid citric din lămâi şi acid malic din mere. Tehnicile folosite de el şi de contemporanii lui au dus la izolarea primilor compuşi purificaţi din plante care au putut fi utilizaţi ca medicamente.

Mai întâi a fost izolată morfina din macul de grădină în 1808, apoi cofeina din boabele de cafea în anul 1819, chinina din coaja arborelui de cinchona şi colchicina din Colchicum autumnale în 1820, şi atripina în anul 1835 a fost extrasă din mătrăgună.

Unul din arborii care au suscitat un interes imens asupra lumii ştiinţifice este salcia. La începutul sec. XIX, chimişti din Germania, Franţa şi Italia au început să caute compuşii din coaja acesteia, responsabili pentru apreciatele efecte asupra durerilor de cap şi a altor dureri. În 1828 farmacistul german Joahann Buchner a obţinut pentru prima oară silicina, componentul principal în stare pură.  În 1838 chimistul italian Raffaele Piria a obţinut şi el acid salicilic din scoarţă prin diferite metode şi procese chimice. Chimistul francez Charles Frederic Gerhardt, în anul 1853, a sintetizat forma modificată a acidului salicic, care era dur pentru oranism, şi-l aduce în forma acidului acetilisalicic, dar abia după 40 de ani această formulă este folosită de chimistul german Felix Hoffman care lucra pentru firma Bayer şi i l-a administrat cu succes tatălui său care suferea de artrită. În 1899 Bayer patentează acidul acetilisalicic şi-l comercializează ca un medicament împotriva durerilor. Astfel s-a născut din salcie primul medicament modern, aspirina, dar care, prin compuşii chimici care fac componenţa sa, are contraidicaţii şi este destul de acidă şi violentă faţă de componenţa inţială: acidul salicilic.

Medicina plantelor- fitoterapia- se ocupă de tratarea bolilor prin administrarea unor doze precise din anumite plante atât pentru uz intern cât şi pentru cel extern, în forme şi concentraţii diferite, în funcţie de afecţiune.

Cercetările farmaceutice clasice se concentrează în general, pe identificarea unui singur compus activ dintr-o plantă, şi această abordare a produs un număr semnificativ de medicamente esenţiale. Fitoterapeuţii au o abordare holistică în această direcţie, considerând că trebui utilizată întreaga plantă, deoarece toţi constituenţii sunt importanţi, nu doar aceia care s-au dovedit a fi activi.

Medicina plantelor este alcătuită din sute de compuşi fitochimici, constituenţi ai plantelor despre care specialiştii cred că interacţionează. Împreună au un efect mai pregnant decât cel al sumei efectelor lor individuale.

Medicina plantelor este asociată şi alimentaţiei. Unele extracte din plante sunt preparate pentru crearea unor alimente care pot ajuta la tratarea unor boli, la prevenirea altora şi la menţinerea sănătăţii.  Aceste aşa numite alimente funcţionale sau „nutraceutice”  permit administrarea medicamentelor din plante într-un mod diferit: în loc să înghiţim o capsulă, vom putea consuma planta în băuturi răcoritoare, pâine, supe, etc.

Unul din cele mai plăcute moduri de a profita de beneficiile plantelor este aromaterapia. Aceasta presupune folosirea unor uleiuri aromatice esenţiale obţinute din plante. Uleiurile sunt produse de regulă prin distilare în abur.

În medicina ayurvedică, se consideră că sănătatea depinde de relaţia armonioasă dintre cele trei forţe fundamentale ale energiei, sau dosha care guvernează toate procesele vii. Ele sunt vata- principiul aerului şi al mişcării, pitta- principiul focului şi al transformării, şi kapha – principiul apei, care asigură coeziunea şi susţinerea. La naştere fiecare om primeşte o combinaţie personală de doshas, care îi determină constituţia fizică de bază şi susceptibilitatea  la boli. Medicina ayurvedică ia în considerare atât temperamentul conferit de dosha, cât şi starea emoţională curentă sau stilul de viaţă al persoanei în  cauză.

Remediile ayrvedice au la bază plante în număr de 1250. pacienţilor li se oferă o mixtură personalizată de plante sub formă de infuzii, loţiuni, cataplasme sau caşete.

Conform filozofiei daoiste, Universul şi tot ceea ce cuprinde el depind de echilibrul a două principii opuse yin şi yang. Interacţiunea lor reprezintă forţa vitală sau qi-ul, care circulă în organism prin 12 puncte cheie. Se consideră că boala este rezultatul  blocajului sau dezechilibrului acestui flux şi că orice tratament vizează restabilirea echilibrului dintre yin şi yang.

Plantele medicinale au secrete şi compuşi pe care , noi oamenii, nu le vom dezvălui niciodată în toată complexitatea lor. Medicamentele sunt făcute de mâna omului, în timp ce plantele au harul divin. Noi nu putem exista decât prin şi în natură.